COSMAR

Hoinaream parca intr-un oras al cainilor;
unii intr-o parte,altii veneau dintr`alta.
Fugeau spre mine si voiau sa se agate,
de ce a mai ramas.
Le-am invatat intr-un sfarsit naravul
si-am incercat sa pot sa fiu ca ei;
sa ii lovesc,sa ii ranesc cand pur si simplu
sunt la pamant.
Nu ma recunosteam cand ma purtam ca ei,
si ma speriam-apoi ma retrageam
si reveneam -iar mai tarziu plecam de langa ei.
Mi-am parasit apoi cuvantul,
si-am alergat de langa ei.
Chiar dac`am revenit din somn,la viata-
inca-i visez,dar nu e vis-e un cosmar.