Eram cu-o pasare la geam
si mintea mea isi desena imagini.
Apoi mi s-a parut sau poate chiar s-a intamplat
si m-a intrebat:

-Esti trista ?
--Nu sunt.
-Ba da, vad eu ca esti trista.
--Nu sunt,m-am azvarlit in ganduri-doar atat.-
Si-apoi nu poti citi pe fata mea tristetea,
sau..spune-mi,poti ?
-Nu pot nimic,dar cateodata simt.
--Ma intristez atunci doar cand incepi sa canti-
Rostesti un dor ce nu e nici pe de parte al meu.
-Copil prostut,alunga-ma atunci..
--E rau cu tine,dar fara tine
mi-as lasa pana si ultimul gand.
--Nu te alung,dar daca vrei ridica-te
si zboara sau zbiara..sau mai bine alunga-ma tu.
-Eu n-am sa zbor,am sa-mi spal penele de geamul tau
daca e nevoie.
Si o sa cant mereu,chiar daca stiu ca te si doare.
--O sa te retragi si tu ca orice mare,
o sa dispari fara vointa si n-o sa vrei sa lasi
nici urme.O sa ma lasi si tu..

Aud apoi in spate zdranganind ceva,
ma intorc-apoi revin la ea.
Nici n-am vazut-o cum zbura.
Nu mai era.