Tin minte prin tinere de minte
c-adevarata mana nu se-ntinde.
In schimb,se tine ascunsa
ca un ultimul as din maneca.
Cuvintele se ating usor cu-o mana,
te fac sa simti si sa le vezi,
apoi dispar.
Se intampla sa ma visez departe
intr-un loc care sa-mi dea intaietate.
undeva unde sa simt ca e cald,dar foarte rece.
Pe cat de aglomerat,pe-atat de gol si de pustiu.
Incep apoi sa se sculpteze-n minte multe :
Ma vad in colt uitandu-ma la tine
atat de aproape-
ca sa vad apoi ca sunt totusi prea departe
apoi disper sa-mi caut corpul,
dar descopar ca sunt doar o umbra.
Revin din vis si incep sa ma gandesc -
la infinit,dar imi iau gandul.
E doar o alergare-n gol
care nu duce-n nici un loc.
Eu l-am citit ca fiind o amagire.
Numaratoarea mea se termina cu doi,
si tot asa incepe;
De un singur numar nu ma ating,
e dificil -
Nu-l inteleg,dar asta-i tot ce-l face sa difere.


Am inteles doar ca unu nu e numarabil.