care se avanta peste toti si toate
si da navala-n suflete crezand ca acolo ii e locul.
Ma uit la ceas si astfel imi dau seama
ca el trece,dar el doar lasa urme.
Nu vrea sa ia cu el nimic,
poate de teama.
M-as agata de el sa-l fac sa taca
sa-mi lase mintea libera,s-o lase sa viseze.
L-am implorat sa isi opreasca ticaitul,
dar m-a intrebat
ce-i fac,de ce nu-l las sa zboare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu