Am intalnit demult un copac ce umbrea o banca veche.
Era primavara,iar nucul era verde si inca
la umbra lui statea un batran.
Aveam si eu o banca de pe care priveam-
dar a mea n-avea umbra.
Dupa o vreme am vrut sa nu intalnesc batranul stand acolo,voiam
sa ii iau eu locul
macar o data.
Ma intrebam daca pleaca vreodata de acolo caci
era primavara,iar el era mereu in acelasi loc.
Cand n-am mai gasit batranul era vara,
si-am vazut banca goala,dar nu am luat loc;
nu era banca mea.
Astept sa vina toamna si sa fie ca in primavara,
sa nu mai privesc la banca goala.

Dar era primavara...