vineri, 27 august 2010

Ieri m-am trezit in tipete,dar am deschis doar ochii si am zis :"Of Doamne".Am lasat-o sa tipe,n-am suflat un cuvant;A venit langa mine si mi-a zis "trezeste-te!".Mi-era rau,ma durea fiecare incheietura,imi amortisera si mainile si picioarele;mi-era rau dar ea iar n-a putut sa vada.Nu i-am zis niciodata nimic,de cate ori mi-a fost rau;am crezut ca poate ma vede si poate ma intreaba,dar nu.M-am ridicat din pat,ea continua sa tipe-eu taceam.N-aveam curajul sa plang,de cate ori am plans in fata ei mi-a ras in fata,spunandu-mi ca nu`s in stare de nimic ca plang din orice;asa ca am tinut in mine.
Am mers la baie,simteam ca mi-e cald nu ma suportam;aveam febra,mi-era rau.M-am spalat cu apa rece ca sa-mi faca bine,dar doar pentru cateva minute.Pielea mea era ca un trotuar incins de arsita de afara,orice s-ar fii scurs pe el usca.
In tot timpul asta n-auzeam altceva decat tipete,ma durea;Ma gandeam..."Doamne,uita-te la mine!!Iti multumesc ca inca ma dor cuvintele cuiva,caci daca nu m-ar durea inseamna ca n-as simti,si nu vreau sa devin rece;ajuta-ma si tu".
Am stat in picioare si mi-am facut treaba,cu ea " in capul meu ,in urechile mele".Strangeam din dinti,si incercam sa nu dau drumul lacrimilor;daca porneau era imposibil sa le opresc,asa ca mi-am vazut de treaba.Am ametit,mi s-a facut negru in fata ochilor,asa ca inchideam ochii si mergeam asa prin casa ca sa nu cad.Ma intrebam.."daca m-ar fii vazut pe jos,oare ar fi fost indiferenta si atunci ?"
Ma simt rau din seara cand am baut,mi-am facut-o cu mana mea.Daca ar fi aflat ca asta am facut eram nevoita s-o suport si mai mult,dar doar asa aveam ocazia sa-i zic ca sunt asa din vina ei.
Dupa ce am terminat si a incetat sa tipe,m-am asezat in pat.Am simtit un moment ca s-a invartit totul cu mine.Am inchis ochii si i-am lasat sa curga;dupa ce m-am linistit am strigat ca sa mi se aduca ceva:

"-Adu-mi catelu`. 
--Da` ce ti-a venit ?
-Da-mi-o, vreau sa strang ceva in brate."
In momentul ala sora mea s-a uitat la mine cu mila,iar apoi mi-a adus catelul.Daca voiam sa dorm,trebuia sa simt ceva langa mine,un suflet-sa-l strang in brate.
Se uita la mine,mi se parea ca se uita fix in ochii mei.Mi-am spus ca am innebunit,pentru ca pentru un moment mi-a trecut prin minte faptul ca animalele sunt de fapt niste suflete de om.
A vazut unde aveam mana,iar apoi si-a pus capul pe mana mea si se uita la mine in continuare.Am inceput sa plang,gandindu-ma ca desi e doar un caine ma simte mai bine decat mama ea.Vazandu-ma ca plang a venit mai aproape,a pus botul pe capul meu,incercand parca sa ma mangaie si am adormit.Ma doare si acum cand ma gandesc in ce hal am ajuns.

La ceva vreme dupa ce m-am trezit suna telefonul.Era o prietena:

-Hai afara vreau sa-ti povestesc ceva,vreau sa ma asculti.
--S-a intamplat ceva?
-Vorbim afara.hai.
Ma intrebam ce are,si ma intrebam daca eu sunt pregatita sa aud si alte lucruri.Am fost pregatita,i-am dat un umar pe care sa planga gandidu-ma ca ii fac un bine.Si ii faceam sunt sigura;ea a avut puterea sa sune pe cineva sa-si zica povestea,dar eu nu indraznesc.

3 comentarii:

  1. De ce nu indraznesti?Incearca sa te ajuti..dar nu consumand alcool..pentru ca iti vei face mai multa rau in acest fel.Discuta cu cineva..s-ar putea sa te ajute,mai mult decat crezi.

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am sa mai beau.Daca am sa continui s-o fac am sa ma transform intr-o ruina.Asa m-am simtit zilele astea.
    :)Nu am curaj pentru ca nu toata lumea e pregatita sa asculte pe altcineva.

    RăspundețiȘtergere
  3. @D.F. Atunci cauta o persoana care ar fi dispusa sa te asculte,iar cand o vei gasi..lasa cuvintele sa-si urmeze traseul,nu le opri.

    RăspundețiȘtergere