Stau,pandind de la fereastra si incerc sa observ alte chipuri.
M-am gandit ca poate...totusi ceva o sa-mi atraga atentia,
dar nu.Sunt mereu aceleasi,aceleasi dintotdeauna;acele
expresii banale:rutina,oboseala,tristete,grija.
Expresii banale pentru ca se intampla sa le vad si la mine cand
ma uit in oglinda.Cateodata stau si ma gandesc de ce simt
oboseala cand de fapt nu ma supun la eforturi,dar pe de
o parte daca s-ar pune la socoteala efortul psihic a-si
intelege de unde vine.
Tristetea persista,dar fara voia mea.A devenit ceva
ce si-a luat un loc viata mea.Atunci
cand uit de tot si cineva reuseste sa ma ajute sa trec peste
starile de moment,brusc mi-aduc aminte..de fapt ma gandesc asa:
Acum e bine,sunt bucuroasa,ma simt bine in momentul asta,el m-a
facut asa,poate mi-a dat starea lui sau cine stie;
Si aici intervine neobisnuinta cu un zambet larg pe chip
si brusc ma blochez-si cad iar.

Exact aceleasi fete de zi cu zi si cam atat.