®

"Din sperante si din zori,
iar rasar culori-
primavara unui vis poarta si-a deschis,
azi se va topi lungul drum al noptii catre zi."

Intrebare.

Nici nu mai stiu daca e marti ori miercuri.
Daca pamantul rece si nins se afla acum
in plina zi,nu stiu;
sau poate s-a lasat deja Umbra-noapte
si se plimba de mana cu luna ce vrea sa ne inghita.

Am plantat la ferestre obloane negre,
am construit baraje de jur imprejurul
camerei sufletului meu,
cu gandul sa nu inund pe nimeni
cu vesnicul si tristul plans al meu.

As vrea sa stiu daca ma aflu la inceput de viata,
sau daca azi sau maine voi semna in condica ei si o inchei.
Ascult un ceas ce-mi ticaie pe masa,un tremur ma cuprinde,
si-o panica paralizanta ma face sa intreb...
-Asa vor trece anii mei?
Doamne,spune-mi,frigul asta ce-l simt a patruns de afara,
sau vine din mine?-

Gandurile unui mort -Lucian Blaga-

"De mîna-as prinde timpul ca sa pipai
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pamînt?
Mai curg aceleasi stele peste fruntea lui în stoluri
si din stupii mei
mai zboara roiuri de albine spre paduri?

Tu inima esti linistita-acum!
Mult a trecut
de cînd îmi resfrîngeai în pieptul scund
un soare nou în fiecare dimineata
si-o suferinta veche-n orisice amurg?
O zi?
sau poate veacuri?

Un stînjen doar deasupra mea-i lumina.
Flori cu sîni de lapte îmi apasa lutul.
Sa pot
eu mi-as întinde mîna si le-as strînge-ntr-un manunchi
sa le cobor la mine,
dar
pamîntul poate nu mai are flori.

Gîndul meu si vesnicia seamana
ca niste gemeni.
Ce lume se va zbate azi în valurile zilei?

Ades un zgomot surd ma face sa tresar.
Sa fie pasii sprinteni ai iubitei mele,
sau e moarta si ea
de sute de mii de ani?
Sa fie pasii mici si guralivi ai ei,
sau poate pe pamînt e toamna
si niste fructe coapte-mi cad mustoase, grele,
pe mormînt
desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine?"

-

Ma simt un om mort,
dar care respira uneori viata.

Am tras oblonul la usa,
vreau sa adorm-
si sa ramana doar amintirea cu tine.

Ai nimanui.

Astazi a fost ziua omului saracit de lumea in care traieste,
ziua omului ignorat de insasi lumea ce-o iubeste.
Astazi a fost ziua omului ce e al nimanui.

Un barbat neingrijit,cu haine rupte,zdrenturoase,nespalate,
urca in tramvai delirand..si injura,si tine-cand capul plecat,
-cand privirea indreptata spre oamenii care-i rad nebuneste si
injura din ce in ce mai tare..se muta de pe un scaun pe altul,
si injura,iar apoi tace.


La colt de strada,o mama cu trei copii ofteaza.Isi tine de mana
copiii,iar unul din ei,cel mai mic,tine in mana un cos in care
erau aruncati cativa lei.Purtandu-si doi copii pe urme,iar unul
in brate incep sa cante..si canta colinde,iar ochii cer indurare..
si canta,si nimeni nu-i vede..doar canta,iar apoi tac.

Langa cofetarie,o batranica care parca isi asteapta copii ce
au alungat-o sta langa un cos de gunoi,pe o piatra,cu mana intinsa,
si plange.Priveste in ochii trecatorilor si cere indurare;o patura
primita poate de la cineva milos incearca sa-i tina de cald,dar e
iarna,e frig..si plange cu mana intinsa,iar apoi si-o retrage.


Pe bulevard,un om al strazii zgribulit de frig,poarta dupa el
un caine si o punga cu ceva de mancare.Se opreste la fiecare cos de gunoi,
si cauta..iar oamenii trec si se mira,si se scarbesc si il rad.
Dupa timpul in care s-a aflat in cautare,se aseaza pe asfaltul umed si rece,
in mijlocul lumii si cauta in punga lui,din putinul lui sa ii dea si cainelui,
o farama de mancare.
Si sta omul nostru cu un biet caine ce latra spre lumea ce trece,
care parca ar vrea sa ii sfasie pe toti ignorantii,sa-i ingenuncheze pe rand,
si latra catelul,si oboseste.....plange si latra,pana nu mai poate,
dar mai apoi tace.

Lumea tot trece,
tot vine si pleaca..
Doar ei raman goi fara nimeni,
in mijlocul lui Decembrie.

Sa dormim.

"Sa dorm..
Sa dorm..din ce in ce murind.."

Sa dorm..sa dormim,
inconstienti suntem mai fericiti.
Visand..simtim raze calde,desi e iarna,
lasam dorul departe,chiar daca adormim plangand;
Nu ne mai tremura gandul,nu mai avem ochii rosii,
nu mai cutreieram nopti,vorbind de unii singuri..
Hai sa dormim..
"desi oriunde e o reinviere".

E frig in Decembrie.

Miroase a singuratate inca,
Din capatul strazii te cuprinde parca,
un suvoi de ganduri ce duce spre delir.

In dormitoare ninge cu pareri de rau,
iar vantul bate-n geamuri si noi privim piezis.
S-au numarat zile..pana ne-am oprit in Decembrie.

Pe toti peretii s-a scris "condamnare",
pe strazi,in case,in suflet,sentinta s-a scris.
Trei luni de ispasit avem..
Trei luni de frig,trei luni de lupta.

Acum sunt doua lupte de dus..
Cu frigul din suflet,si de azi-cea cu vantul din fata.
Haide..vom rade pentru ultima oara..
La inceput de Decembrie..poate ne va ingheta
amaratul de zambet meschin pe buze.

N-avem nimic,nici n-am avut vreodata.

Cand nu mai distingem culoarea de negru,
cand noru-i numai el,iar soarele-i ascuns,
cand in suflet e tot iarna,iar primavara-i mit,
plecam rapusi de ganduri..spre alte lumi tanjind.

Uitam curand ce ne-am promis cand ne-am gasit,
ca nu suntem singuri,ca ne-avem unul pe altul..
Nici nu mai stim,nici nu intelegem ce-am gresit,
cu suflet inlemnit ne-ndepartam unul de altul.

Asa-i mereu...imi pare ca stiam de-o viata,
n-avem nimic,nici chiar atunci cand stim
ca avem o bucata din marea imensa a lumii,
cand zambetul unuia e telul nostru prim.

Cine mai stie..
Ce va alege timpul din noi,
Poti sa pleci,plec si eu ..

Raman cu gandul ca am sa te caut.

Oameni

Si ce va pasa voua?
De ce mai vreti acum cuvinte de la noi ?
N-am vrut nimic!Nu v-am mancat din suflet..
Iar voi ?
Voi nici nu mai aveti drepturi!
N-aveti ..
Plecati acum capul..aveti privirea in pamant,
nu vi se pare ca e prea tarziu?

Dar haideti sa lovim cu totii in moalele a tot ce iubim!
Veniti!Sa mancam din sufletul unui om,oricare..

Suntem copiii vostri!

Mergem pe strazi cu ochii larg inchisi,

(ni s-au lipit si pleoapele de-atata ploaie,

ce ne cade-n suflet)

Si suntem orbi,dar ne urmam calea,

ba chiar privim strigand spre voi...

De ce nu vreti sa ne-auziti ,oameni ce umblati numai surzi?

Suntem copiii vostri!

Trimiteti-ne in exil de nu ne suportati,

Dati-ne in strada!

Numiti-ne gunoaie!

Dar nu-ndrazniti sa mai calcati inimile noastre in picioare!

Uitati-va la noi ..suntem ai vostri..

Si vrem si noi sa fim iar mici,

sa ne-adormiti,sa stati la capul nostru..

Sa ne-amintiti ca mult ne mai iubeati,

si sa ne spuneti ca noi suntem rostul vostru.

Haideti sa ne desenati povesti,

dar haideti..

mintiti din nou ca lumea e frumoasa..

si ca e doar a noastra...

Aratati-ne ca nu va suntem povara,

iubiti-ne ca pentru ultima oara..

Parinti imbatraniti ce sunteti...

Ca voi,suntem bolnavi si noi,

si nu vrem sa va spunem;

noi nu vrem sa va fim ingrijorare..

Am obosit sa auzim "m-am saturat,imi faci viata sa fie grea!"

Si ne simtim ai nimanui..

si sufletul ni-l rupeti..

Nu v-am mai vrea nici noi,

dar va iubim.

Si totusi ne simtim ai nimanui..

Ce spui?N-aud!

Ce-mi spui acolo ?
Doar nu incerci sa-mi spui ca-i tot obscur..
Doar nu incerci sa-mi spui ca-n camera-s doar eu,
si-aud doar muzica-n fundal usor....si nu ma lasa sa adorm.
Ce spui ?

..Ca-n geam e-o pasare ce canta jale??
..Ca-si bate aripa ranita,patandu-mi geamul?

..Ca-s toate ceasurile-oprite,lovite de podea?
..Ca ma lovesc acum de cioburi,si ca-mi retez puterea mintii,
..ca-mi lovesc gandurile de cei patru pereti,
..c-am ciuruit tavanul cu gandul sa gasesc
o raza de luna-ntre nori ?

Ce spui tu chip de nerecunoscut?!
Ce zici ?!Te-as lovi,te-as uri,te-as alunga....
Dar chipul asta ce-l vad in oglinda,
si nu-l recunosc,e al meu..sunt eu.
Sunt eu...

"Ma simt atat de singur,pe lume,ca mi-e frig.
La colturile casei e vant si este ploaie,
Ce nici nu pot a crede imi pare ca asa e,
Pe propria mea mama ca pe-un strain o strig"

Telefonul tot tace..
si vesti nu-mi mai spune.
Receptorul praf poarta,
doar tacerea continua sa sune.

Nimeni,nu-mi mai bate la usa,
nu simt vreo miscare de om;
v-am cerut sa raman singura,
iar acum numai umbrele voastre
le pot urmari...
dar in somn.

Usor si greu.

Vocea ta ce-o iubesc,
imi alunga clar si deodata..
acea intinsa pata neagra
ce-mi pare c-o port
ca pe-o masca lipita de fata.

Ma inunda cuvintele tale ce curg,
si plutesc,si NU!n-am nevoie de barca.
Si nici inecul in propria ta mare
n-ar reusi sa ma conduca spre moarte.

Cateodata mi-e dor,desi nu-i dreptul meu,
iar tacerea imi rade in nas staruind,
iar somnul mi-e chin si aerul foc,
iar masca imi revine subit pe chip.

Ne-am tot zis ca plecam,
insa nu pas la pas...
Fiecare,la capat de drum,
sa ne luam bun ramas.

Astazi,imi pare deja prea tarziu,
sa plec nu mai pot,sa pleci nu mai poti..
iar timpul ce trece e tot numai chin,
dar poate ca "La primavara incoltim"

Totusi,se intampla sa stau pe pas de plecare,
chiar si ieri,chiar si azi ca si maine..
Pentru mine iubirea-i numai povara,
si am spus ca n-o vreau...ca mi-e teama.

Teama de iubire,nicicum de tine,
dar daca pun iubirea langa chipul tau
se transforma in cea mai usoara povara.

Ce cunoaste omul asta din strada,
care sta acum cu mana-ntinsa?

Ati zice voi ca nu stie nimic,
ca-i trantor si stie doar a cersi.

Dar stie saracul prea multe,
si-a cunoscut fericirea in vremea lui.

Omul pe care-l loviti acum cu priviri strambe,
se uita piezis la anii lui odata dragi si tace.

Copii a avut,dar azi nu-l mai vor,
si-i inima rupta ca-i singur pe drum.

Si-i linia vietii tragic retezata,
si-s ochii lui rosii si vesnic greoi.

Cladise multe din iubire in a lui viata,
dar azi n-are nici macar o farama de mila.

Si sta oftand in fata casei copilului lui,
si acesta nu-l vrea...
si-i zice-"straine"

Iar tatal,in lacrimi aproape urland,ii spune,
"Hai vino,vino la mine copile"

Nopti nu le doarme,si-i tot mai bolnav,
dar l-ar ierta bietul tata pe fiul lui drag.

"Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Şi-acum când e gata, prieteni
Priviţi-l ce trist se dărâmă.

Castel pentru numai o noapte
Iluzie care se sparge
Şi viaţa aceasta ce trece
Şi pururea nu se întoarce.

Luaţi fiecare o parte
Din marea cetate uzată
Ascundeţi cu toţii castelul
Că poate-l refacem vreodată

Alpiniştii se duc să se culce
În scurta lor viaţă faimoasă
Luminile scenei coboară
Şi toţi vă-ndreptaţi către casă

Adanc multumiti pentru vremea
Traita de mult impreuna
Castelul in tandari se sparge
Plecati si plecam,"Noapte buna!"

Şi scena acum se-nchină
Scăldată de ultimul brio
Şi ca să fim singuri vă spunem

Şi "La revedere" şi "Adio"."

 "...Dragii mei,ma duc si eu."

As fi vrut sa mai stai,s-apuc si eu sa te iubesc
asa cum m-ai iubit.
Acum..e prea tarziu si nu mai am vreme,
caci e distanta mare de la mine,la lumea ta dreapta.

Mai stii ..?
Stiai atunci..cand eu,habar n-aveam.
Iar acum cand stiu si eu...
n-a mai ramas nimic.

N-am nici cum sa te mai chem,
nici in vise n-am glas sa te strig..
Ce mult m-ai iubit..

Copacii fara padure

În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă
Este vorba de noi amândoi,
Este vorba de foc şi cenuşă.

Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi priveşte înaltul;
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul.

Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară;
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure.

Toată vara au fost numai ploi
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii în noi
Cade ultima frunză pe ele.

În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe:
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe.

Nu mai suntem decât doi copaci,
Vor veni călători să ne tundă,
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă.

Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe, cu ochii pustii,
N-am să am ce întinde spre tine.

As vrea sa fiu un caine,ce umbla numai vagabond.

As vrea sa fiu o carte veche lasata in aerul liber,
ce i se dau paginile toate cand o cuprinde o rafala de vant.

As vrea sa fiu un cantec de leagan,ce-adoarme si amorteste cel mai cumplit gand.

As vrea sa fiu un izvor de apa sarata,care sa vindece sufletul,nu doar trupul.

As vrea sa fiu o parte din luna ce lumineaza in noapte,
omul ce merge singur,plangand.

As vrea sa fiu cifra ¹,ce nu se divide nicicand,ci se aduna cu ¹.

Rafale de ganduri inunda azi camera mintii..
E toamna si-n coltul cel mai adanc al sufletului meu;
Printre amintirile mele uscate ce ard inca mocnit,
se gasea o pagina alba candva-acum usor galbejita.
Tu te afunzi intre frunzele moarte cu pas grabit,
pentru a-mi scrie intr-un colt de pagina,
cu cerneala sufletului tau.

..Prin tacerea sinuoasa imi tot plimb gandul,
cu tonuri inalte,uneori joase imi infunda auzul.

O aud,dar n-o vad..si totusi parca ii imaginez un portret.
Tacerea se naste din calmul linistii placute,
apoi devine de nesuportat.
Cu doi ochii negrii,mari,amortiti,permanent deschisi
sta ca o umbra si priveste peste oricine ii intra in joc.
Aude orice,chiar si vorbele nerostite,dar gura ii ramane
permanent acoperita si de asta atunci cand o aud...
o aud pentru ca incearca sa spuna ceva,dar ii e imposibil,
ea doar scoate sunete de disperare.
Tacerii i-a fost pus un calus.
Doar mi-o imaginez,si am desenat un portret in minte,dar
daca s-ar intampla sa o astern cu pensula probabil ar fii asemenea unui monstru.

Tacere,daca pana si tu ai ajuns sa-ti strigi disperarea..
tu,care ingropi omul in cosmarul tau negru......

Cand vine trenul suierand a disperare.
c-antarziat vreme de multe clipe-amare
sa-i spui c-am adormit in timpul asteptarii,
tot pe peron,pe banca trista a garii.

Sa-i zici ca l-am tot asteptat crezand ca vine,
pana in toata gara,am ramas doar eu cu mine.
Am tot privit la ceasul mare ce sufla minute,
dar acum delirez,nu mai aud mutari de timp
si nici secunde.

Il simt totusi grabit si inca ratacit cauta sine,
dar astazi..pe peronul sufletului meu
nu e nimic,si nu e nimeni;sa ma anunte si pe mine.

In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Orasenii, pe trotuare,
Merg tinandu-se de mana,
Si-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana,
De sub vechile umbrele, ce suspina
Si se-ndoaie,
Umede de-atata ploaie,
Orasenii pe trotuare
Par papusi automate, date jos din galantare.
In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Nu rasuna pe trotuare
Decat pasii celor care merg tinandu-se de mana,
Numarand
In gand
Cadenta picaturilor de ploaie,
Ce coboara din umbrele,
Din burlane



Si din cer
Cu puterea unui ser
Datator de viata lenta,
Monotona,
Inutila
Si absenta...
In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Un batran si o batrana —
Doua jucarii stricate —
Merg tinandu-se de mana...

Vreau sa devin un om neinsemnat de mic
sa nu ma mai vedeti umbland prin fata voastra.
Cateodata vreau sa fiu de nevazut si sa devin
ceva neobservat;nu vreau sa ma mai vada nimeni,
nici macar atunci cand plang pe strada.nici macar
atunci cand picioarele mele nu stiu sa-mi mai indrume
pasi corect.Mai ales..dar mai ales as vrea sa nu se
mai uite in ochii mei nimeni niciodata;
Nu vreau sa ma mai vada nimeni,exact asa cum nimeni nu ma aude.
Vreau sa ma fac un om mic.Si vreau sa ploua.Si sa stau in ploaie.
Printre picaturi n-o sa te vada nimeni niciodata,nici daca plangi,
nici daca razi.

Stau pe scaunul de langa pat si privesc spre fereastra pierduta.Nu am habar de zgomotul de afara,sunt draperiile trase,iar lumina e stinsa...e noapte.Pana mai devreme,intunericul des din camera nu-mi displacea,dar azi ma sufoca..e toamna.
Simt ca toata caldura din sufletul meu pleaca,ca ma paraseste si ea,simt ca voi deveni rece la fel ca zambetul ce sunt nevoita sa-l afisez uneori fortat.E prea incarcata camera,e imbacsita de gandurile mele;ma uit la telefon,nici el nu mai suna ca ieri cand nu voiam sa stiu de nimeni.
Vreau sa simt ca mi-e intr`adevar frig,numai asa ma pot simti vie.Trag draperiile de tot,si deschid geamul larg.Raman in fata lui sa simt noaptea,toamna si vremea rece.Caut luna pe cer si observ ca nu mai e cum era de obicei in fata mea,nu o mai vad.Poate ca e deasupra capului meu si se uita la mine,sau poate ca nu mai e deloc.
Steaua e inca acolo..sus in partea dreapta a vederii mele.As fi vrut sa aud ca in vara,pasarea ce-mi canta doruri,dar nu mai e..mi-e dor de ea.E frumoasa toamna noaptea,desi nu mai e picior de om afara.Adie vantul usor,se aud masini departe,undeva latra un caine amarat,poate infrigurat.
Camera s-a racit imediat,frigul m-a cuprins de tot si-mi face corpul sa tremure.Las geamul larg deschis,ma intind pe pat,ma acopar cu ceva si astept sa adorm.Sunt ca un om batran bolnav,care parca ar vrea sa-si grabeasca moartea.
Mi-e rece,dar cum am zis..altfel nu-mi dau seama daca traiesc.
Am lasat scaunul gol...tot langa pat.Poate mai tarziu..va vrea cineva sa deschida usa si sa ia loc.

Poate e prea devreme sau poate judec eu gresit,
dar cand doar gandul mi-e singura preocupare
ma duc cu el cat pot de inapoi
si-l plimb pe dinainte,catre imagini ale vietii ce-o s-o am.


E greu cand ma izbesc,copil fiind de peretii altor decenii,
vad langa mine alta lume-usor schimbata,
plimbandu-ma prin ea ca un strain.


M-am gasit pe o banca in vreme de toamna,
cuprinsa de frig, cu chipul napadit de cute adanci,
ce erau desenate sub puterea anilor trecuti,
creionate in santuri ce deliberau cu stupoare-
sentinte finale.


Priveam la copii si la jocul loc nevinovat,
iar in jur imi scartaiau in urechi,leagane
ce aratau ca au fost acolo si-n vremea mea,
cand nu vedeam si nu voiam sa vad cu incapatanare,
ce bine e sa fii copil.

"EXCHANGE."

A mai vazut vreunul din voi,oameni cu zambet,chiar unul sters pe chip ?
Aratati-mi mie la el..sau la el,care merge cu capul plecat pe strada
ca stie sa-si deseneze pe buze chiar cel mai banal suras;
sa-mi aduca cineva chipul lui,sa-mi puna omul in fata;
vreau sa ma incarc,nu vreau mult..doar putin sa-mi dea din sclipirea lui.

Ma gandeam,cum gandesc intotdeauna,noaptea,
sa dau la schimb ceva al meu..orice..
Si sa primesc o zi sau poate doua o farama de bucurie dintr-un suflet curat,
nu murdarit si calcat in picioare de gunoaiele ce-mi compun mie viata,
in special pe meritul meu.
Cum gandurile mele imi pleaca din minte si suflet,
se intorc mereu caci nu le primeste nimeni si nici nu mai vreau;
Se intorc mereu ca niste sageti ascutite,intotdeauna se propaga-n pereti
si tipa ca le tin ca intr-o cusca in intunericul meu.

E imposibil si adevarul meu doare oricat as evita:
Cine sa vrea sa se innece in lacrimile mele?

Si cine sa vrea sa intre-n lupta cu ce simt eu ?
Am spus cu voce tare cele doua intrebari,iar linistea care mi-e sora a acoperit
melodia lenta de pe fundal cu urletul greu;
n-am inteles nimic,m-au surzit doar niste sunete acute-n timpan...

Stiu raspunsul,intotdeauna sunt nevoita sa-l am pan` la urma tot eu;
nu ma doare ca-l stiu pe cel la cele doua intrebari,atat cat ma doare ca-l stiu pe cel de la prima intrebare :Nimeni.

Nimeni n-a vazut,deci nimeni n-o sa vrea.

E toamna de mult,si e frig pe strazile-nguste;
in parcuri trosnesc lovite de vant subrede ramuri.
Noaptea si-a luat rolul,e mai lunga ca ziua,
iar cerul picura lacrimi spre insetatul pamant.

In bezna de-afara se plimba o doamna cantand,
e linistea ce dainuie chiar si pe timp de furtuna.
Fredoneaza simple refrenuri purtate de vant
ce le aude omul ce sta la fereastra plangand.

Toamna e palida si galbena de mult,
are plamanii bolnavi,imbibati de la ploaie,
dar nu moare chiar daca leacul nu s-a nascut,

ea suiera gemand,si muta ganduri duse de vant.

Mi-e mana slabita chiar si acum
cand pe simplul stilou il ghidez sa contureze
ganduri bolnave cu apasari de om nebun
ce traieste din samanta lacrimilor murdare
imprastiate si ieri si astazi pe drum.

Cand corpul acesta bolnav vrea sa ma lase,
iar picioarele refuza a-mi indruma pasii,
inchid ochii crancen incercanati
si las inima ce bate mai slab si mai slab
sa rasufle dormind linistita.

Intr-un colt...in ultimul din lume m-as refugia,
sa fug de voi,oameni salbatici
ce va hraniti din simpla inima a cuiva
ca niste niste caini insetati de egoismul
ce curge rosu in venele voastre.

Nici n-am pretins vreodata lucruri mari,
si n-am cerut sa imi descoperiti iubirea,
m-ati dezvelit in schimb cu incapatanare,
sa-mi aratati ca zace-n mine acoperit de praf
acel cuvint numit "iubire".

Nu va detest c-ati luat ce e mai bun din mine,
dar nici nu va mai vreau rasul bolnav
sa imi pateze ultima speranta ratacita,
printre regulile absurde
ale unui joc bolnav.

Ma doare durerea ochilor mei,
batuti tot mai des de ploaia acida.
Ajunge!E vremea plecari,m-ati invins!
In batalia asidua in care tot am luptat,
s-a dovedit ca ati castigat.

Vreau simpla liniste a unei camere goale,
in care sa am doar un pahar de apa si-un pat,
iar pe perna sa am asezata o carte
in care cu litere de moarte sa se scrie detaliat,
ca s-a pierdut lupta-n propriul front mai tarziu dominat.

As vrea sa se prezinte in filele patate,
cuvinte ce ofera imagini abstracte:
un om afundat in coltul intunecat
si un altul ce-si loveste dusmanul
ce se afla cu capul plecat.

Repet printre lacrimi,nu le dau stapanire,
ati abuzat de faptul ca in mine zacea iubire.
M-ati citit ca pe-o carte deschisa fila cu fila,
si mi-ati luat masca ce-o purtam cu ardoare
sa ma apar de voi,lume jivina!

Strig la voi pentru ultima data,m-ati ruinat!
E ultimul tipat,si e tot de durere...
Vreau sa se simta urletul unui om resemnat,
ce-si striga bietul suflet injunghiat,
care zace inconstient fara putere.

Odata cu ea ati murit si voi,
si da,mie mi-a murit doar iubirea,
insa voi veti ramane din urma mai tristi si mai goi,
asemenea umbrelor ce striga-nfundat
ca vor si ele cu ardoare-napoi.


N-aveati dreptul la nici o farama infirma,
din inima cuiva,dar s-o calcati in picioare??
Va intorc obrazul insa,sa ma loviti iar
caci suntem OAMENI..of..OAMENI..
si ne mancam intre noi.

Asta cer,sa cer ai mei ochi
ei vor orbirea cat mai curanda.
M-acuza pe mine si pe sufletul meu
de faptul ca le-am luat stralucirea profunda.

Am lasat valuri de lacrimi sa vina spre ei,
incalcandu-le dreptul la viata.
Sunt vinovata de moartea inceata a ochilor mei
scufundati in marea mare rosie sarata.

Sunt chemata-n instanta sa fiu judecata
am putin timp sa-mi fac apararea,
mi-au lasat pe obraz legea scrisa de ei
si reprosul ca le-am stirbit chiar si culoarea.

Ma duc acum...sunt chemata,
nu cer sa ma ierte,sunt vinovata.

Ia oglinda agatata stramb de perete,
da-o jos si sparge-o in gradina din spate.
Incearca de poti si fa-te si tu nevazut,
nu vreau sa-mi mai vad figura prin tine.
Sa-mi dai cele doua poze,vreau sa le rup
si sa arunci scrisoarea din sertarul de sus.

Lasa ceasul ce se clatina inca pe masa,sa cada
si fa ca din tabloul acela sa ramana doar rama.
Ia cartea de pe raftul al doilea si da-mi-o;
sa n-o stergi de praf,are atatea de spus....

Inchide fereastra nu vreau sa aud voci,
trage draperia de tot,urasc lumina difuza.
Adu-mi telefonul sa formez ultimul numar,
apoi receptorul sa ramana atarnand.

Muta repede scaunul gol langa pat,
poate va veni cineva sa ma vada vreodata.
Lasa-mi pe perna o foaie alba si un pix,
sa-mi scrijelesc ganduri cand sufletul cere.

Ramai cateva clipe langa mine sa-ti soptesc
cateva ultime cuvinte stiute de mine vreodata.
Asteapta s-adorm,dup-aia sa pleci,
apoi inchide usa dupa ce iesi.

(Ia oglinda,opreste ceasul,
inchide fereastra si muta scaunul.
Ramai cateva clipe,apoi vreau sa pleci )

Musca din tacerea de dupa gratiile ruginite,

lovea cu piciorul in scandura patului,

batea cu privirea cele patru ziduri,

striga fara glas ca vrea scapare,

strangea inima-n mana zicandu-i,

nu plange,e inca bine.



Ingana stand pe jos amintirile vechi,

atipea suspind cu capul de gratii,

cerea dreptul la o singura cheie,

voia o singura speranta sa-si tina

saraca inima-n viata.



Cauta innebunit pietre-n camera goala,

lovea cu una-n lacatul negru si mare,

cadea amortit,obosit,fara vlaga,

pomenea ratacit nume din vremea

trecuta cand primea si raspuns.



Respira greu aerul din camera moarta,

scuipa pareri de rau din sufletu-i trist,

amana stingerea inimii lovita de greu,

aiura amarat din coltul devenit mormant.



Imita urletul unui animal salbatic,

urmarea ascultand ritmul ploii,

sarea sa priveasca la fereastra ce-i era prea sus,

gandea ca maine-i marsul funerar,

ca era sfarsitul bataii.



Cu capul de beton si ochi umezi,

cu privirea spre gratii si lacat,

tinea in mana cheia iesirii,

dar era prea tarziu sa razbata.

EL-era pe jos respirand greu,

INIMA-i era langa el rece;

canta ceva ca ultima amintire,

apoi,ruinat,avea sa se prefaca-n omul

plin de ura ce i-a ramas in coltul vietii.

Scartaia bolnavicios usa intrarii
si se cutremurau peretii imbibati
de ploaia de ieri ce cade si azi.
Statea umbra lui langa geam aiurind,
nestiind ca el vede,dar nu este vazut.
In vechiul parc plangea si vantul
inganat de batrana frunza uscata;
suiera de departe un glas al nimanui,
iar in pustia gara s-a oprit pana si ceasul.
Venea si trenul deraind facandu-se pierdut,
iar saraca umbra tot astepta plangand.
Totul in jur vedea ca e pierdut,
doar el inca spera sa mai fie vazut.

2/2

Omul in negru nu mai e
nu-si va mai tine bucati din inima in mana.
"Golul" care-l privea,ca si "nimicul" sunt povesti,
iar florile ce le strangea le are astazi pe cununa.
Omul in negru nu mai e
pentru el lumea e una moarta.
Cu sufletul lui a umplut "golul" din marele "nimic",
iar altora le-a deschis drumul dandu-le tonul.

Plecati pe rand..

Pe strada ta au plecat toti,
au venit in loc numai copiii sa va planga.
E asa de gol si de amar tot locul vostru,
nici rasetele-rasete nu mai sunt...
Se-aud ecouri de-amintiri tipand,
zbatand inconstiente lovite de asfaltul umed.
L-am insemnat cu lacrimi si urme de sange din pumnul
ce strangea o veche poze din vremea aia de demult...
Cand nu erati plecati niciunul..

Pe strada ta..va duceti toti cat mai curand,
alergati unul cate unul..
va vin in loc numai copii plangand
ducandu-va dorul.

1/2

Purta in minte "nimicul" omul in negru,
facand din el lucrul cel mare ce-l are;
privea rezemat "golul" omul in negru,
transformandu-l intr-o vedere doar pentru el..
Tinea intr-o mana bucati dintr-o floare macinata,
din care inca putea sa simta parfumul,
iar intr`alta isi tinea doar o bucata din inima
ce se zbatea de una singura,pompand amaraciune.

In spectacolul nocturn,
se strang in cerc nebuni tipand,
strigand,urland dupa o blanda stralucire.
Tocmai au cazut ca o nenorocire,
de undeva de sus intr-o prapastie adanca,
visele stranii in care scaldau,racindu-i
Au fugit nebunii aiurind,
cautand pe strazi intre copacii natangi
simple umbre ce lasa urme,dar n-au gasit.

Ingenuncheati au plans si s-au vazut
doar ei-intre ei,nimeni si nimic altceva.
Numai simtind ce simte altul,il poti intelege;
atunci cand nu e posibil,pleaca capul si asculta-i plansul.

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,
V-aş îneca dacă-aş fi apă,
Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.
Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,
Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.
Dar eu, deşi rămân ce sunt,
O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu, sunt....

Tristeţea trenului ce pleacă
Noi n-am trăit-o niciodată,
Căci – călători ades cu trenul –
În clipa când plecăm din gară,
Noi stăm pe loc –
Doar trenul pleacă!...


Doar trenul pleacă,
Trenul singur
Respiră,
Cugetă,
Vorbeşte,
Şi-n forţa aburilor cântă
Viteza roţilor ce creşte...


El singur,
El,
Şi numai trenul,
Creează-n urma lui distanţa,
Monotonia
Şi refrenul
Din care ne-adăpăm speranţa
Toţi călătorii spre mai bine...

Şi numai el,
Doar trenul singur,
Doar trenul ştie-anume cine
Şi câţi din cei plecaţi aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!...

Să scap de secunde şi să uit de ticăit,
am plecat tot mai departe fugind şi aiurind.
Am dat de o banca cu scândură putrezită
prinsă-ntre doi copaci şi o floare veştejită.
Era o veche imagine de care mi-era frică,
şi n-am putut să opresc lacrima
din colţul ochiului ce pică.
Cei doi copaci mi-au zis:
Suntem doi..tu,esti doar una,hai pleacă.
Uite..ia floarea in mână de poţi...sau
Aşeaza-te pe bancă şi vezi dacă mai ai vreun loc
Când am luat floarea s-a facut scrum in pumnul strâns tare
iar banca-mi scârţâia în urechi urlând la fiecare boare.
Era felul lor de-a spune:
Ţi-a trecut timpul,
iar în fuga ta,rătăcind pe loc
te-a îngenuncheat totul.
Dar eu nu vreau să plec capul,
cer dreptul la jeg şi la ziua de câine
ca să-mi plâng rătăcirea când ma cheamă ziua de mâine.
Mă aşteaptă negrul fără limite acum,
să-l trec in contul vieţii gri cât mai curand
căci ce mai...ei sunt doi-eu sunt doar una,
şi i-am dezamăgit c-am ajuns prea târziu...

Cât de târziu...

Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns.

Si ce simplu mi-ai fii

Altceva nu-i nimic
Si mereu ma complic
Si ce simplu mi-ar fi,
Daca nu te-as iubi.
Daca m-as lua dupa pretexte,
daca-as trage unde e usor,
nici nu trebuia s-aud de tine
si-mi era mai de folos sa mor.
M-am bagat de buna voie sluga,
dragostei morale ce ti-o port,
dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil
sa privesc destinul ca pe-un sport.
Nu-i o simpla incapatanare,
pentru un ambitios pariu,
dar aleg o cale complicata,
tocmai din motivul ca sunt viu.
Eu detest relatia burgheza,
decorata circumstantial,
ma inchin la legile naturii
si salut iubirea, ca scandal.
Mama ei de viata prefacuta,
tatal ei de soarta la mezat,
te iubesc in felul unui traznet,
te prefer asa cum s-a-ntamplat.
Greu imi e si greu iti e si tie
cu acest fel de a trai al meu,
totusi, vreau sa stii ca, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fara care-ar fi cu mult mai greu.

Uite cu ce litere mari iti scriu...

Iarta-ma daca iti scriu cuvinte mai lungi
decat ceva ce ar fii trebuit sa fac atunci.
Am gresit,am rupt ceva din tine si simt ca taci
prea mult cand de fapt ar trebui sa-mi spui
ca nu ma ierti,ca am gresit si c-am pierdut.

Uite cu ce litere mari iti scriu..

 

TE IUBESC.

De ce ti-e frica?Hai spune-mi

Eu vad prea putine,dar indeajuns sa stiu sa le explic.

Hai..vino aproape sa-ti spun,

nu rade!!Citeste-nainte.

Asculta ce vaiet imi canta toamna-n urechi,

cum tipa si vrea sa imi spuna

c-au trecut doua veri alergand cu o toamna de mana.

Altceva ce ai vrea sa-ti mai zic?

Mergi si alege o banca....oricare.

Ramai pe ea si-am sa ma fac prezenta,

dar nu acolo-impartind-o.

Nu tresari,nu inseamna ca n-am sa apar pe banca,

Asa mi-ai fost si tu in fiecare noapte grea-departe

si totusi langa mine.

Ai vazut?Nimic nu se schimba.

Ti-o spun clar noptile reci

ca si fata ta din oglinda.

N-as vrea demoni din mine sa ascult,
Insa m-a blestemat o stea, si ma priveste,
Din inaltul cerului,cum catre tine-ntind,
Mana, dar ea nu te gaseste.

Ia-ti o pauza,imi iau si eu.
Opreste-te s-arunci cuvinte,
si uita-te la tine: CE VEZI?

Ia-ti o pauza imi iau si eu,
am inima stransa-ntre dinti
si mi-e dor,dar ce conteaza..
oricum nu vezi!

055 Scorpions - Dust In The Wind (Acoustic Version)

Found at: - FilesTube

O banca vreau,atat;
in parcul ala mic in care-mi
pierdeam timpul inainte de vara.
Vreau sa vad iar batranul care..
era mereu acolo-tinand ochii inchisi,obositi.
Locul ala-mi apartine,atat cat e el- e al meu.
N-am uitat scartaitul leaganului in care ma dadeam,
cu atata nebunie voiam sa-mi ridic picioarele de pe pamant
si sa zbor.
Daca inchideam ochii,imi bucuram auzul cu sunete de copii linistiti,
iar apoi imi vedeam anii,ma vedeam pe mine si-atat de bine era...ce bine era.

O banca vreau!Si o s-o am si am s-o impart.

De cand astept sa ploua iar,
aproape ca nici nu mai stiu
cat a trecut.
Pamantul urla in felul lui
ca si fereastra mea saraca,
caci atunci cand ploua stateam la ea
si ma uitam cand era lovita,dar nu se plangea.

Vine toamna ..si-atat de mult am asteptat-o..

PASUL ABSENT

Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atit de aproape
ca sa raminem atit de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

Ieri m-am trezit in tipete,dar am deschis doar ochii si am zis :"Of Doamne".Am lasat-o sa tipe,n-am suflat un cuvant;A venit langa mine si mi-a zis "trezeste-te!".Mi-era rau,ma durea fiecare incheietura,imi amortisera si mainile si picioarele;mi-era rau dar ea iar n-a putut sa vada.Nu i-am zis niciodata nimic,de cate ori mi-a fost rau;am crezut ca poate ma vede si poate ma intreaba,dar nu.M-am ridicat din pat,ea continua sa tipe-eu taceam.N-aveam curajul sa plang,de cate ori am plans in fata ei mi-a ras in fata,spunandu-mi ca nu`s in stare de nimic ca plang din orice;asa ca am tinut in mine.
Am mers la baie,simteam ca mi-e cald nu ma suportam;aveam febra,mi-era rau.M-am spalat cu apa rece ca sa-mi faca bine,dar doar pentru cateva minute.Pielea mea era ca un trotuar incins de arsita de afara,orice s-ar fii scurs pe el usca.
In tot timpul asta n-auzeam altceva decat tipete,ma durea;Ma gandeam..."Doamne,uita-te la mine!!Iti multumesc ca inca ma dor cuvintele cuiva,caci daca nu m-ar durea inseamna ca n-as simti,si nu vreau sa devin rece;ajuta-ma si tu".
Am stat in picioare si mi-am facut treaba,cu ea " in capul meu ,in urechile mele".Strangeam din dinti,si incercam sa nu dau drumul lacrimilor;daca porneau era imposibil sa le opresc,asa ca mi-am vazut de treaba.Am ametit,mi s-a facut negru in fata ochilor,asa ca inchideam ochii si mergeam asa prin casa ca sa nu cad.Ma intrebam.."daca m-ar fii vazut pe jos,oare ar fi fost indiferenta si atunci ?"
Ma simt rau din seara cand am baut,mi-am facut-o cu mana mea.Daca ar fi aflat ca asta am facut eram nevoita s-o suport si mai mult,dar doar asa aveam ocazia sa-i zic ca sunt asa din vina ei.
Dupa ce am terminat si a incetat sa tipe,m-am asezat in pat.Am simtit un moment ca s-a invartit totul cu mine.Am inchis ochii si i-am lasat sa curga;dupa ce m-am linistit am strigat ca sa mi se aduca ceva:

"-Adu-mi catelu`. 
--Da` ce ti-a venit ?
-Da-mi-o, vreau sa strang ceva in brate."
In momentul ala sora mea s-a uitat la mine cu mila,iar apoi mi-a adus catelul.Daca voiam sa dorm,trebuia sa simt ceva langa mine,un suflet-sa-l strang in brate.
Se uita la mine,mi se parea ca se uita fix in ochii mei.Mi-am spus ca am innebunit,pentru ca pentru un moment mi-a trecut prin minte faptul ca animalele sunt de fapt niste suflete de om.
A vazut unde aveam mana,iar apoi si-a pus capul pe mana mea si se uita la mine in continuare.Am inceput sa plang,gandindu-ma ca desi e doar un caine ma simte mai bine decat mama ea.Vazandu-ma ca plang a venit mai aproape,a pus botul pe capul meu,incercand parca sa ma mangaie si am adormit.Ma doare si acum cand ma gandesc in ce hal am ajuns.

La ceva vreme dupa ce m-am trezit suna telefonul.Era o prietena:

-Hai afara vreau sa-ti povestesc ceva,vreau sa ma asculti.
--S-a intamplat ceva?
-Vorbim afara.hai.
Ma intrebam ce are,si ma intrebam daca eu sunt pregatita sa aud si alte lucruri.Am fost pregatita,i-am dat un umar pe care sa planga gandidu-ma ca ii fac un bine.Si ii faceam sunt sigura;ea a avut puterea sa sune pe cineva sa-si zica povestea,dar eu nu indraznesc.

"Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim."

M-am trezit devreme,fara dureri de cap,fara ameteli.M-am trezit foarte devreme;am adormit la 5 jumate si m-am trezit dupa 3 ore,speriata mai mult.Am tresarit imediat si asa cum eram am sarit din pat sa vad ce-am scris pe blog.Pai am scris ce-i drept bazaconii,dar stiam ce fac cand le-am scris.
Am fost apoi la baie sa-mi observ si sa-mi analizez moaca.Am observat ca mi-au iesit niste chestii pe fata.Stiam ca o sa se intample,m-a avertizat doctorul;dar sincer..acum nu stiu.Au aparut de la cat am baut sau de la ce am?Tot eu trebuie sa-mi raspund la intrebare.
Dupa ce m-am impacat cu gandul..ca da,asa trebuie sa fie si stiam,am mers la frigider;si de parca nu bagasem destul alcool in timpul noptii am baut cola,pana am simtit ca-mi fierbe stomacu` la propriu.Mi-am zis ca daca s-o intampla ceva..dracu` sa ma ia.
M-am asezat in pat,m-am uitat la Mircea Badea cum vorbea si cum facea el glumitele lui;nu-l mai vazusem de mult timp ca eu nu ma trezesc asa devreme.M-a facut sa rad putin..apoi m-am dat jos din pat si mi-am luat pumnu` de pastile.Astea l-am luat cu apa totusi ca sa nu ma nenorocesc de tot;Mi-am dat seama apoi ca mi-e bine si urmatoarea zi dupa ce beau,asa ca sunt un pic linistita,chiar daca mai tarziu,poate o sa cad iar.Am mai baut niste cola;e pacatoasa cola,cu cat bei mai mult cu atat ai mai bea.

Incepe sa ma doara capul,sa ma doara ochii,sa-mi fie somn;Cred ca abia acum imi revin si cred ca o sa inceapa sa ploua,dar nu afara.

In dimineata asta comentez orice iese in cale.Mi-a fost dat sa vizualizez niste conversatii inteligente,profunde,pe un alt blog.Rahat conversatii..halal simturi si trairi.Asa incercam si eu sa-mi mazgalesc blogul..cu trairi profunde,dar a fost total
gresit..gresit.Deci clar..oamenii incearca sa iasa in fata prin discutii inteligente iesite din comun,incercand ..deci sincer dupa parerea mea,oamenii astia stau minute in sir sa nasca un cuvant inteligent.E al naibii de dureros sa nasti astfel de cuvinte,eu stiu cum e.Am incercat sa mananc si eu rahat d`asta.Nu tine,domne,nu tine.
Deci am gresit ca am gresit?Ma intreb pe mine.
Am gresit ca am incercat sa intru ina dnacul sufletului meu,sa ma cunosc?Am gresit?Sau gresesc inca?
Mi-am adus aminte de niste versuri frumoase,postate si mai demult.


Ce mai este... carti de noapte
Mai citesc, si-mi pare ca sunt viu -
Cine iar aprinde lampa
Cand e prea tarziu?
Tacana un ceas pe-o plansa...


Toate cate sunt, eu sa nu le stiu?!
Noapte...
Cine iar aprinde lampa
Cand e prea tarziu?

Bacovia..imposibil sa ma satur de el.Ma regasesc in el si nu mi-e greu sa recunosc.
Se face 2:30 in curand..e dimineata,pentru mine e devreme,dar simt in sfarsit ca vreau sa dorm.

Asa..deci.Am facut 3 postari intr-o noapte.De ce sa nu mai incapa inca una.
Ziceam ca trebuie sa mananc ceva si m-am dus la frigideru` ala jegos sa iau ceva sa bag in mine sa nu lesin maine prin casa.
Am dat de niste carnati d`aia micuti ..am crezut ca-s carnati de PLESCOI,dar nu.Erau carnati sticks 1990 de calarasi.Da..buni carnati si iuti.
Cred ca e prima data cand mananc ceva cu pofta..si de bunavoie.
O sa mai beau si altadata caci asa simt mai putine si doresc mai multe,cum ar fi sa mananc,cum ar fii sa ma mangaie "mosu'" cu care stateam pe banca...E marfa domne..
Sper doar sa nu ma sperii sa maine cand am sa recitesc ce am scris pe blog.De parca ar conta..Cert e ca imi revin..ma trezesc,sunt plina de umor acum,dar mai tarziu cine stie...Probabil ca maine am sa-mi editez greselile de ortografie. 
Aaa..sa nu uit.Ma gandesc la el.La ce o face.Dar sa fie clar,nu ma gandesc la nenea de pe banca.Nu.SI nu ma gandesc la el prin prisma mea.NU.Am o grija pentru el ..nu stiu de ce.Dar el e bine ce dreq..atata timp cat nu se plange ca i-ar fii greu,e bine.
Si daca el e bine,sunt si eu bine.Ce-i drept sunt bine cu putin ajutor din partea sticlei ,dar nu e asta o problema.
"let's put tomorrow in the bottle"

Deci clar..e 1:24 AM.Ce sa mai..e devreme,eu am baut.Dar aproape ca m-am trezit.Inca nu m-am ridicat de pe scaun sa ma conving ca m-am trezit cu adevarat,dar da:aproape ca m-am trezit.
Am intrat pe un site..a worldwide community..ma rog..am jucat niste bilaird imputit,mai exact snooker.Imi place sportul asta,deci clar,snookerul e considerat un sport.Imi place.Pentru ca e un joc linistit..ce tine de concentrare.Aici intervine amuzamentul..ce joc de logica..ce joc de concentrare cand eu bausem pe ascuns juma` de sticla de vin.
In fine..am jucat.Ca orice joc care se respecta,are si chat si clar am dat de cineva care punea tot felul de intrebari.Intr-un final s-a prins de starea mea..si l-a apucat mila.Bai baiatule..deci nu suport.Nu suport ca unei persoane sa-i fie mila de mine.Nu suport!!!Sa se duca dracu`..hmm.Deci da..am obtinut mila unui om pe care nu-l cunosc,iar acum mi-am revenit.Ce pot sa zic..sunt buna rau.."mi-am atins obiectivul".
Acum ma doare stomacul,si mi-e un pic greata,dar doar un pic.N-am mancat toata ziua decat inghetaTA aia de care am zis mai devreme care nu e buna de nimic.
Stiu ca trebuie sa mananc neaparat ceva altfel maine am sa ma trezesc rau,extrem de rau,aproximativ lesinata,deci fara pic de viata.O sa mananc,dar atunci cand o sa am vointa si taria sa-mi ridic fundul transpirat si greu de pe scaunul inconfortabil de piele.Mda.
CE MARE LUCRU..Astazi am baut..maine o sa fac la fel,si tot asa.
Totusi nu e bine.Mi-am zis ca..domne deci gata e clar,nu plang in seara asta ca n-am cum ca sunt sub alte influente,dar na,a fost imposibil.
Am plans ma..am plans ca naiba ..si al naibii de mult,cu zgomot ca o proasta nenorocita care nu stia de fapt de ce plange.

E 0:14 .si am tot baut,iar acum mi-e rau,e groaznica senzatia.Am mers sa las sticla,golita pe jumate intr-o alta camera.Am lasat-o,am blestemat-o.Am cazut jos..as fii ramas acolo,dar m-am gandit apoi mai bine.Nu se poate ca mama sa ma gaseasca acolo intinsa pe jos.Mi-ar fii cerut explicatii,iar eu am atat de multe explicatii,incat nu ma obosesc sa le dau,
Am vrut imediat..dupa ce am lasat sticla sa ma pun jos..sa ma intind in pat,dar totul se invartea.ABSOLUT TOT.Mi-am facut totul cu mana mea..mereu mi-am facut-o cu mana mea.MI-am facut rau.Am zis ca n-am sa mai beau..dar mi-e imposibil.
Sunt o nenorocita,dar nu ma detest.

In noaptea asta mi-am zis clar ..ce mai:o sa beau pana-mi amorteste fiecare incheietura si pana ce ultimul neuron imi cedeaza.Nu mai e mult pana ce o sa se intample asta caci beau deja de juma` de ora si-mi face capul in toate partile(iar tastatura imi joaca feste).Am tot sters si rescris literele sa le asez in ordine ce dreq sunt constienta totusi de ce fac..dar creierul o ia razna deja.Nu e vina mea..e ca o provocare;eu ..aia care tin mortis sa nu pocesc limba romana nu pot s-o dezamagesc acum.Am o patura in geam de un albastru inchis ..a dreq i8mi intuneca camera mai mult si o face sa para mai intunecata,ba chiar mai mult decat era de obicei.
M-am dus spre geam mai devreme da` m-am dus mai mult decat era cazu` pentru ca am dat cu capul in el;am crezut ca era mai departe decat era de fapt.Voiam sa vad amarata aia de stea daca e la locul ei;SI DA ERA.Era acolo.Am stat si m-am gandit eu atat cat am putut: BAI nene deci stelele astea sunt la zeci de ani lumina.HAI 20 DE ANI.Adica eu vad steaua aia asa cum era acum 20 de ani.Pai dreq s-o ia de stea..d`aia e ea in acelasi loc..aacu` 20 de ani nici nu eram plantata,nu respiram pe pamant aiurea.Probabil ca acu` 20 de ani mama discuta cu tata pentru prima oara.Dracu` sa-l ia pe tata de nenorocit jegos...baga-mi-as toate alea-n mintea lui de jegos imputit care si-a batut joc.Asta-mi place cand sunt amortita,imi arat toate fetele.Mda..deci ziceam de stele ,era tot acolo aia.Mereu ma uit la ea sa vad daca a plecat.Era acolo dupa cum am vazut.
Ce-mi place ...am pe fundal o melodie trista,adica inspira tristete,deci asa deduc eu caci sunt doar clape de pian.Ce mi-ar fii placut sa cant la pian.
Deci da..melodie trista..dracu` s-o ia..sa-mi puna acum cineva cea mai trista melodie:e imposibil sa reactionez.Ce-mi place la mine e ca atunci cand beau ceva sunt constienta in limita bunului simt ..dar emotional sunt ametita,amortita,linistita.bla,bla bla.
Mi-am tras si blog ,in care mi-am scris tot ce-am simtit cred.Aiurea..o sa-mi fac alt blog in care o sa prezint viata mea de rahat pe care incerc sa o reneg.
Adica...cee dreaq nu reneg tot.Ma intreb oare el ce face...el..ala.Baiatul ala ..MDA..Omul la care tin cu tarie da` habar n-am ..Ma intreb ce-o face,poate doarme e ora lui de somn.E la fel ca mine..ba nu.E diferit.E altfel.E..n-am cum sa-l explic.E dificil.E prea..IL iubesc cred,nu stiu.Cred ca da..dar habar n-am.N-am iubit nimic in viata mea cu adevarat.Asta nu-i lumea mea,nu e pentru mine.Pot doar sa ma uit la altii sa si sa-i vad pe ei ca sunt bine.
N-am avut incredere nicodata in prieteni,niciodata.Dar astazi am fost dezamagita ......pfff,sa va ia dreq de prieteni.N-am nevoie.
Nici in maica-mea n-am gasit o prietena.HA ma intreb ce reactie ar avea acum daca m-ar vedea asa...debusolata sa zicem..hmmm.Ce-ar putea sa zica...cat m-am gandit eu ce-ar putea sa zica am mers la baie sa-mi fac treburile.Bine macar ca am baut..ca de mancat n-am mancat decat niste inghetata d`aia proasta;Bai nene..deci inghetata nu mai e cum trebuie..e un rahat si aia.Mda si m-am uitat si in oglinda..am vazut o mare proasta cu o expresie talamba.Desi sunt ametita acum,nu conteaza.Mereu sunt atenta la fata mea.Nu mai am nici seminte;ce ma enerveaza la semintele astea e ca sunt prea mici domne...prea mici.Le scap printre unghii.Am inceput de la un timp sa-mi fac unhiile colorate..sa ma pis si pe ele.Inainte le faceam negre sau in cel mai bun caz bleumarin.O fii dat pitzipongeala=n mine dar nu conteaza:roz sa fie,ca sa fiu in tendinte.(MDA);
Deci imi ziceam de reactia mamei daaca si-ar zari fiica in camera putin ametita din cauza vinuletului pe care cucoana mama il lasa la vedere.Mda ..pai ce sa-ti fac mama !! Sa fii sanatoasa!
Deci ce-ar putea sa-mi faca ..hmmm.:ia hai ..pai eu nu te stiam asa ..si blaaa blaa blaa.Mai mai ..sa cred ca mi-ar da si o palma..nu conteaza.Palmele nu le simt asa cum imi simt durerea din suflet in fiecare seara.
Deci ..n-ar putea sa-mi faca nimic,ca n-are cum sa ma potoleasca.Ce sa ma potoleasca....Doamnee..cat as fii vrut sa-mi dea o mangaiere sa-mi zica: totul e bine.sunt mama ta.o sa am mare grija de tine...NU. e imposibil.
Am incercat in zadar sa ma aproprii de ea..dar nu.e mama mea..o iubesc,dar o sa plec.
O sa plec departe..unde o sa vad cu ochii astia nenorociti care n-au vazut prea multe,ochii care doar au simtit lacrimi acide pe obraji si atat.
Am ametit rau de tot..am ametit ..si orice miscare as face e fara sens pur si simplu.Sunt constienta de tot ce fac..dar parca altceva mi-a luat locul.SI E BINE.Nu mai simt durere,nu-mi mai vine sa-mi plang viata.
Ma gandeam cu o noapte inainte cand vorbeam singura ca sunt o lasa.O LASA!Nu sunt in stare nici sa-mi iau viata sa ma scap de toate.A fost dureros.
A fost..caci acum e mai putin.Imi place.Acum,pentru un moment fac parte dintr-o alta lume..simt ca mi-am lasat frustrarile intr`alta.Desi le-am lasat departe..ma gandesc la el.Ma intreb daca i-o fii greu cateodata..Nimic nu ma daore mai mult decat sa stiu ca el nu e bine.Nu conteaza cat de departe e.
Eu sunt obisnuinta sa-mi plang aiurea nenorocirea de viata care nu vrea ma ajute..dar el ?
El ce face? O fii bine?
Nu ma doare de mine..ma doare si iau cateodata toata deznadejdea lui.
As vrea sa-l vad fericit,linistit.Sa-si gaseasca linistea..asta vreau.Pentru mine nu conteaza linistea,m-am impacat cu gandul c-am sa traiesc asa.
Am ametit de tot..si dupa cum am zis totul din mine il simt amortit..dar nu tot..adica.pff.
Ce dreq!!! E totu` bine,ce naiba.Sunt linistita..dar e doar o iluzie si stiu asta,dar n-o sa incep sa plang.Asta e bine atunci cand bei.Uiti de tot.
E devreme e 23:44 ..prea devreme..
N-am crezut niciodata ca am sa ajung asa.Niciodata.S-ajuns sa beau ca o nebuna..pentru ce? PENTRU CATEVA ORE DE LINISTE?Am sa ma trezesc la alcoolici anonimi in curand.PFF..am fost penala la faza asta,dar ce mai conteaza.Ce dreaq!Imi vine sa injur.
Deci baia m-a chemat iar..e incredibil.De pe scaunul asta imputit nu e aceeasi senzatie.Cand m-am ridicat..mi-am dat seama ca oricat as vrea sa-mi zic ca mintea e in regula,e imposibil.Sunt ametita..m-am lovit de pereti,m-am tinut de ei;Subtil ce-i drept,ca doar nu-mi permit sa cad prin casa.Deci...am hotarat:cand am sa cad prin casa,ma las de baut.
Mi-am adus aminte de niste cuvinte ce mi le spunea un mos..adica mos: deci eu zic mos oricarui om care a ajuns la 30 de ani.Asa mi-e firea.Deci 30 de ani..mda.
Ce-mi zicea omu` ala..:PAI VEZI TU ?ESTI LA VARSTA IN CARE TREBUIE SA SIMTI VIATA,SA SIMTI CA TRAIESTI.L-am ascultat,desi nici nu stiam cum il cheama.Pana la urma am facut cunostinta cu el..mi-a strans mana puternic,am simtit ca-i place sa vorbim.Si-am vorbit.Ma uitam in ochii lui albastrii,micuti;si ma gandeam la EL..din nou,ma gandeam;Doamne..daca mi-ai da ocazia sa ma uit si in ochii lui asa.Cu orice persoana as vorbi,as asocia-o cu el...Na..ce pot sa zic,nu stiu ce inseamna.Dar e cat se poate de ok.
As putea sa scriu pana maine..pana mi-ar venii sa dau afara tot ce-am baut,dar ma opresc aici.

Asa imi gasesc eu linistea..oricat de dureros ar fii pentru mine.Asa mi-o gasesc.Intr-un pahar murdar.Dar ce pahar murdar? Eu beau direct din sticla..ca sa-mi amortesc gandurile.sa-mi arunc simtirile..sa scap de teama,sa fug de mine, sa alerg spre nestire.


Asculta mai multe audio Muzica

In noaptea ce-a trecut m-am dezgolit in fata mea
de ganduri.De pe marginea de pat
ma uitam in gol,dar priveam de fapt in mine.
Ma aveam in fata si-mi vorbeam
cu glasul tare,poate chiar urland;
Nici eu nu m-am auzit-
de ce sa m-auda omul din camera de langa mine.
Apoi m-am trezit ca-mi pun intrebari la care tot
eu raspundeam,dar erau intrebari grele chiar daca
erau puse de mine.Au curs lacrimile din obisnuinta,
fara voie,daca nu le simteam pe obraz cum fierb nu mi-as
fi dat seama de ele.Am vorbit ca un om nebun,singur
care se lupta cu "lucrul" cel mai rau-fiinta lui.

Pasare de noapte cu mintea senina,
Plutesti peste lume, lovind din inalt,
Creezi desertaciune, timpu-i de vina,
In clipe de veghe, pastrand vechiul salt.

Stau,pandind de la fereastra si incerc sa observ alte chipuri.
M-am gandit ca poate...totusi ceva o sa-mi atraga atentia,
dar nu.Sunt mereu aceleasi,aceleasi dintotdeauna;acele
expresii banale:rutina,oboseala,tristete,grija.
Expresii banale pentru ca se intampla sa le vad si la mine cand
ma uit in oglinda.Cateodata stau si ma gandesc de ce simt
oboseala cand de fapt nu ma supun la eforturi,dar pe de
o parte daca s-ar pune la socoteala efortul psihic a-si
intelege de unde vine.
Tristetea persista,dar fara voia mea.A devenit ceva
ce si-a luat un loc viata mea.Atunci
cand uit de tot si cineva reuseste sa ma ajute sa trec peste
starile de moment,brusc mi-aduc aminte..de fapt ma gandesc asa:
Acum e bine,sunt bucuroasa,ma simt bine in momentul asta,el m-a
facut asa,poate mi-a dat starea lui sau cine stie;
Si aici intervine neobisnuinta cu un zambet larg pe chip
si brusc ma blochez-si cad iar.

Exact aceleasi fete de zi cu zi si cam atat.

M-a tot apasat vremea pe umeri,
iar tot ce-a fost a vrut sa vina inapoi
sa ma doboare.
Tu te-ai impotrivit si ai avut rabdare
pentru o oarecare.
Tu nu m-ai strivit...tu m-ai tinut
asa cum ai stiut-aproape.
M-ai invatat sa strang in brate noaptea
si s-o accept asa ..oricum ar fii.

Totusi o teama ramane ..

"
Si daca simti ca nu mai sunt aproape
Si nu suporti prezentul, nu-i nimic
Ma-nclin durerii mele dintre pleoape
Traindu-mi viata ca pe un sfarsit.
                                                                        "

Stau de o parte si ma intreb
 ce s-ar putea intampla de cealalta parte.
E greu de zis cam ce ar putea fii,
n-am cum sa vad,

n-am patruns de cealalta parte pentru ca gandurile
tale le lovesc pe-ale mele la jumatatea
drumului.

Nu m-arunca,
caci am sa cad pe langa tine.
Si nu-mi da aripi ca sa zbor,
cand eu stiu doar sa ma tarasc,

spre tine.

Hai, vino!...
Vino mai curând, sa vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi ;
Sa vezi cum cerul vesel se coboara
Si muntele-ncruntat cum se ridica,
Sa prinda cea din urma zi de vara
Cu cel din urma zbor de rândunica...

Hai, vino!...
Vino mai curând, s-asculti
Nemultumirea celor mici si multi,
Ca vara n-a tinut decât trei luni,
Si-n viata unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei strachini de pamânt
Cu hrana pentru noua guri de capcauni!...

Hai, vino!...
Vino mai curând...
Nu vii?...

Si ce e cel mai trist din toate-acestea
e ca apel nu poate sa existe,
c-asa de natural s-a stins povestea,
incat pamantu-i plin de frunze triste.

Si fiecare frunza e o mana,
care-a uitat de tutelarul umar,
si ce va fi din toate sa ramana
decat senzatia de scrum si numar.


Cocori si gaste, randunici si rate,
se duc de-aici, sa nu cumva sa vada
cum noi cu toate frunzele in brate
ne pregatim de cea dintai zapada.

In arbori plini de scrum e frunza-ntreaga
ca-n niste tevi de arma fara tinta,
si mana trista n-are chef sa traga
si gura trista n-are chef sa minta.

In ochi batrani, cu lacrima etansa,
acestea toate vin de peste fire,
cum vine toamna, cea dintai revansa
a verii cand credeam in nemurire.

Mai bine nici sa nu vedeti
acei copaci batrani si singuri
ce isi asteapta toamna sa-i ciunteasca
de ultimele frunze-aparute prea tarziu 
 
Si cum langa fiecare astfel de copac
se va gasi mereu o banca veche
as vrea sa nu mai vreti sa v-asezati-
e banca mea,sub care-am stat de veghe.

Sunt multe banci acolo..in orice parc,
si daca-s vechi,sunt toate ale mele toamna,
cand toti raman fara curaj,iar vantul
nu mai lasa omul sa se plimbe.
Deci nu mai vreau sa vad picior de om in parc
mai ales toamna cand e tot al meu-la fel si lacul,
in jurul meu sa se formeze un gol imens si s-aud apa  cum loveste zidul.

Usa-n loc va-ngheta si nimic nu va fi,
Ca un fum de tigara voi trece in sus
Unde stelele sint, unde oamenii nu-s,
Am sa-ti spun buna seara, desi va fi zi.


Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
Si plamanii de-atata strigare se rup,
Buna seara frumos, buna seara urat,
Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup.

Între mine si restul lumii
se afla întotdeauna
una sau mai multe ferestre;
Între mine si aproapele meu
se afla iarasi o fereastra;
Între mine si între mine,
între cel care ma stiu
si cel care nu ma stiu,
se afla de asemenea o fereastra:
o fereastra nevazuta
si de o viata întreaga
ma stradui sa ajung la ea...

Ma vad departe,
plecata de tot in multimea de oameni.
Cat as vrea sa-mi doresc sa raman tot aici,
sa-mi alung greutatea de pe umerii mintii,
sa-mi sterg obrajii obositi si sa nu mai joace
ploaia-n ochii mei nebuna.

Ah cat as vrea....

Cat as vrea sa nu ma mai minta constiinta,
sa nu-mi mai zica ca e totul bine
iar mai tarziu sa ma loveasca brusc si tare
ca un cutit ce imi strapunge pieptul
ce da apoi drumul lacrimilor - siroaie.

Nu mai vreau sa vad trecutul
care nu are nimic de spus.
Nu vreau sa ma vad nici in viitor prea departe
caci si el ma sperie ca si dimineata care anunta
ca nimic nu e gata ci doar incepe.

Mi-e frica sa nu ajung sa fiu privita
asa cum privesc eu batranii de pe bancile reci,
leganand anii speriati si cu ochii cu care...
satuli sa priveasca ii tin acum doar inchisi.

Simt iar ca ma sufoc...
simt iar.